Autori și autoare
Stacy Alaimo este profesoară la Universitatea din Oregon, unde predă studii despre știință, studii despre animale, teorie critică și literatură americană. Este interesată de noul materialism, feminismul materialist și, în ultima perioadă, de studiile umaniste albastre (oceanice). A scris, printre altele, Exposed: Environmental Politics and Pleasures in Posthuman Times (2016), Bodily Natures: Science, Environment, and the Material Self (2010) și Undomesticated Ground: Recasting Nature as Feminist Space (2000). În prezent lucrează la Composing Blue Ecologies: Science, Aesthetics, and the Creatures of the Abyss,o carte despre acidificarea oceanelor.
Margaret Archer (n. 1943) a fost, în cea mai mare parte a carierei sale, profesoară de sociologie la University of Warwick. Astăzi predă la École Polytechnique Fédérale de Lausanne și este Președinta Academiei Papale de Științe Sociale. Este una dintre cele mai importante specialiste în tradiția realismului critic și prima președintă a Asociației Internaționale de Sociologie. Preocupată de rolul și problema agentivității și structurii, a scris, printre altele, The Reflexive Imperative, 2012, Making our Way Through the World, 2007, Structure, Agency and the Internal Conversation, 2003, Being Human: The Problem of Agency, 2000, Realist Social Theory: The Morphogenetic Approach, 1995, Culture and Agency: The Place of Culture in Social Theory, 1988, și Social Origins of Educational Systems, 1984.
Joseph Auner este profesor de muzică şi muzicologie la Tufts University. Domeniile lui principale de cercetare sunt relaţia dintre muzică şi tehnologie, Schoenberg,muzica populară (sau de consum) şi muzica vieneză şi berlineză de la începutul secolului XX. A scris Music in the Twentieth and TwentyFirst Centuries: Western Music in Context, New York, W. W. Norton, 2013, A Schoenberg Reader, New Haven & London, Yale University Press, 2011 şi a editat Postmodern Music/ Postmodern Thought (alături de Judy Lochhead), New York & Abingdon, Routledge, 2013 şi The Cambridge Companion to Schoenberg (cu Jennifer Shaw), New York, Cambridge University Press, 2011.
Neil Badmington este profesor de literatură engleză şi teorie critică şi culturală la Cardiff University. Este interesat de literatura contemporană, cinematografie (în special Alfred Hitchcock), postumanism, teoria critică şi culturală poststructuralistă (mai ales Barthes şi Derrida) şi de cultura postmodernă. A scris Hitchcock’s Magic, Cardiff, University of Wales Press, 2011 şi Alien Chic: Posthumanism and the Other Within, London & New York, Routledge, 2004. Este editorul, printre altele, al volumelor: Alfred Hitchcock, 4 vol., London & New York, Routledge, 2014, Roland Barthes: Critical Evaluations in Cultural Theory, 4 vol., London & New York, Routledge, 2010, The Routledge Critical and Cultural Theory Reader (cu Julia Thomas), London & New York, Routledge, 2008, Derridanimals, număr special din The Oxford Literary Review, nr. 29, 2007, Posthuman Conditions, număr special dublu din Subject Matters, nr. 3.2/4.1, 2007 şi Posthumanism, Basingstoke & New York, Palgrave, 2000. În 2015 urmează să lanseze un jurnal open acces de studii în limba engleză despre opera lui Roland Barthes.
Karen Barad este profesoară de studii feministe, filosofie şi istoria conştiinţei şi codirectoare a Science and Justice Training Program la University of California, Santa Cruz, cunoscută mai ales pentru teoria realismului agenţial. Printre principalele domenii de cercetare se numără studiile feministe despre ştiinţă, materialismul, poststructuralismul, postumanismul, filosofia continentală a secolului XX, fizica, epistemologia, ontologia, etica, filosofia fizicii şi teoriile feministe, queer şi trans. Dintre scrierile sale: What is the Measure of Nothingness? Infinity, Virtuality, Justice / Was ist das Maß des Nichts? Unendlichkeit, Virtualität, Gerechtigkeit, ed. bilingvă, seria dOCUMENTA (13): 100 Notes – 100 Thoughts / 100 Notizen – 100 Gedanken, Ostfildern & Berlin, Hatje Cantz, 2012,Meeting the Universe Halfway: Quantum Physics and the Entanglement of Matter and Meaning, Durham, Duke University Press, 2007, „On Touching – The Inhuman That Therefore I Am”, în differences: A Journal of Feminist Cultural Studies, vol.23, nr. 3, pp. 206-223, 2012,„Queer Causation and the Ethics of Mattering”, în Noreen Giffney & Myra J. Hird (eds.), Queering the Non/Human, Aldershot& Burlington, Ashgate Press, 2008, „Agential Realism: Feminist Interventions in Understanding Scientific Practices”, în Mario Biagioli (ed.), The Science Studies Reader, New York, Routledge Press, 1998.
Walter Benjamin (1892-1940) este unul dintre cei mai importanți filosofi și teoreticieni ai secolului XX. A fost asociat cu Școala de la Frankfurt, dar gândirea lui combină elemente din idealismul și romantismul german, marxismul occidental și misticismul iudaic. A scris Lucrarea de artă în epoca reproductibilității sale tehnice, Despre violență, Originea dramei baroce germane, Strada cu sens unic, Iluminări, Parisul celui de-al Doilea Imperiu la Baudelaire, Copilărie berlineză la 1900 etc.
Ted Benton este lector la departamentul de sociologie a Universității din Essex. Cu un background în filosofie și științele naturale (mai ales biologie), este interesat de chestiunile de la granița sociologiei cu filosofia, dar și de istoria ideilor biologice. Încă din anii 1980 a încercat să pună în acord perspectivele ecologice cu cele marxiste, convins fiind că doar această alianță paote oferi un răspuns adecvat la problema ecologică. A scris, printre altele, Philosophical Foundations of the Three Sociologies (1977), The Rise and Fall of Structural Marxism (1984), Natural Relations: Ecology, Animal Rights, and Social Justice (1993), dar și o serie de articole la granița dintre marxism și ecologie („Marxism and natural limits”, în New Left Review, 1989; „Ecology, Socialism and the mastery of nature”, în New Left Review, 1992, „An ecological historical materialism”, în Gale & M’Gonigle (eds.), 2000, „Beyond neolibetralism, or life after capitalism? A red-green debate”, în Jones & O’Donnell (eds.), 2017 etc. A scris, de asemenea, o serie de monografii dedicate insectelor: Bumblebees (2006), Grasshoppers and Crickets (2011), Solitary Bees (2017), Butterflies of Britain and Northern Europe (2017).
Fina Birulés (n. 1956) a fost profesoară de filosofie contemporană la Universitatea din Barcelona între 1979 și 2020. Este interesată în special de subiectivitatea politică (din punct de vedere istoric, dar și ca mod de acțiune), de teoria feministă și de filosofia scrisă de femei în secolul XX, cu un accent deosebit pe opera lui Hannah Arendt. În cadrul Seminarului de Filosofie și Gen-ADHUC lucrează la un proiect de reconstrucție a istoriei acestor filosoafe. A publicat Hannah Arendt. El orgullo de pensar [Hannah Arendt. Mândria de a gândi] (2018), Feminisme, una revolució sense model [Feminismul, o revoluție fără model] (2018), L’embolic del gènere. Per què els cossos importen? [Încâlceala genului. De ce corpurile contează?] (împreună cu Judith Butler și Marta Segarra, 2019) și Hannah Arendt: Llibertat política i totalitarisme [Hannah Arendt. Libertate politică și totalitarism] (2019).
Chiara Botticieste profesor asociat de filosofie la New School for Social Research. Anterior, a obținut doctoratul la Institutul Universitar European (Florența, Italia) și a predat la Universitatea din Frankfurt. Articolul „Anarhafeminism. Către o ontologie a transindividualului” a mai fost publicat în Bernardo Bianchi, Emilie Filion-Donato, Marlon Miguel și Ayse Yuva (eds.), Materialism and Politics, Berlin, ICI Berlin Press, dar și în traducere spaniolă, „Anarcafeminismo”, Reporte Sexto Piso, 12 septembrie 2018, italiană, „Anarcofemminismo”, în Enrico Biale și Carlo Fumagalli (eds.), Progressive Politics, Fondazione Feltrinelli și franceză, „Pour un Anarchaféminisme”, în Libération, 15 noiembrie 2018. Bottici urmează să publice o monografie a anarhafeminismului la editura Bloomsbury Publishing în noiembrie 2021.
Pierre Bourdieu (1930 – 2002) a fost un sociolog, antropolog și teoretician francez preocupat în special de dinamica și reproducerea puterii în societate. A fost director al École pratique des hautes études la Collège de France și al revistei Actes de la recherche en sciences sociales, pe care a înfiinţat-o în 1975. A scris, printre altele, La domination masculine, 1998 (Dominaţia masculină, 2003), Méditations pascaliennes, 1997 (Meditaţii pascaliene, 2001), Raisons pratiques, 1994 (Raţiuni practice, 1999), Les règles de l’art, 1992 (Regulile artei, 1998), Langage et pouvoir symbolique, 1991 (Limbaj și putere simbolică, 2012), L’ontologie politique de Martin Heidegger, 1988, Homo academicus (1984), Le sens pratique, 1980 (Simţul practic, 2000), La Distinction și Critique sociale du jugement, 1979.
Judith Butler este filosaofă și teoreticiană preocupată de studiile de gen, studiile queer, dar și de critica literară. În prezent este Maxine Elliot Professor la Departamentul de Literatură Comparată și Programul de Teorie Critică de la Universitatea din California, Berkeley. Este membră a comitetului Jewish Voice for Peace și directoarea Committee for Academic Freedom and Professional Responsibilities. Din 2014 este Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor din Franța, iar din 2015 a devenit membră corespondentă a Academiei Britanice. A scris, printre altele, Subjects of Desire: Hegelian Reflections in Twentieth-Century France, Gender Trouble: Feminism and the Subversion of Identity, Bodies That Matter: On the Discursive Limits of „Sex”, The Psychic Life of Power: Theories of Subjection, Antigone’s Claim: Kinship Between Life and Death, Precarious Life: Powers of Violence and Mourning; Undoing Gender, Frames of War: When Is Life Grievable?, Parting Ways: Jewishness and the Critique of Zionism, Senses of the Subject și Notes Toward a Performative Theory of Assembly.
Jane Bennett este filosoafă și profesoară de științe politice la Johns Hopkins University. Specializată în teorie politică, a teoretizat conceptul de materialism vitalist, care analizează relația dintre oameni și lucruri pornind de la perspectiva ontologiei orientate pe obiect. A scris, printre altele, Thoreau’s Nature (1994), The Enchantment of Modern Life (2001) și Vibrant Matter: A Political Ecology of Things (20100, dar și numeroase articole despre ecologia politică și politicile materiei. Este unul dintre fondatorii revistei Theory & Event și a editat, în perioada 2012-2017, Political Theory: An International Journal of Political Philosophy.
Bill Brown este Karla Scherer Distinguished Service Professor de cultură americană la University of Chicago, unde predă cursuri de literatură și arte vizuale. Este cunoscut pentru cercetările în domeniul culturii populare și studiile interdisciplinare care reunesc literatura, artele vizuale și cultura materială, cu accent pe influența obiectelor inanimate asupra subiecților umani. În 2001, a editat un număr tematic din Critical Inquiry, „Things”, în care a vorbit pentru prima oară despre necesitatea unei teorii a lucrurilor [thing theory]. A scris, printre altele, A Sense of Things: The Object Matter of American Literature (2003) şi Other Things (2015). În prezent lucrează la proiectul „Re-Assamblage”, care discută despre cum ar putea influența practicile de asamblare din literatură și artele vizuale teoria asamblajului din științele sociale.
Erica Burman este profesoară la Institutul pentru Educație de la University of Manchester, psihologă și unul dintre cei mai importanți critici ai psihologiei dezvoltării, din perspectivă feministă. Este cofondatoare, alături de Ian Parker, a Discourse Unit (un centru transinstituțional și transdisciplinar pentru studierea reproducerii și a transformărilor din limbaj și subiectivitate). A scris, pe lângă multe volume în colaborare, Deconstructing Developmental Psychology, Routledge, 1994 și Developments: Child, Image, Nation, Brunner-Routledge, 2008.
Ivan Callus este profesor de teorie literară şi culturală la University of Malta, Department of English. De asemenea, este coordonatorul programului de master Modern and Contemporary Literature and Criticism şi cotitular al seminariilor de cercetare Literature and Comparison din cadrul Faculty of Arts. Domeniile sale de cercetare sunt ficţiunea contemporană, teoria literară (în particular, deconstrucţia şi poststructuralismul) şi postteoria, postumanismul şi literatura comparată. Împreună cu Stefan Herbrechter, Ivan Callus este editorul seriei de monografii Critical Posthumanisms de la Rodopi. Cei doi au editat Discipline and Practice: The (Ir)resistibility of Theory (Bucknell University Press, 2004), Post Theory/Culture/Criticism (Rodopi, 2004) şi CyBorges: Memories of Posthumanism in the Work of Jorge Luis Borges (Bucknell University Press, 2009). Ivan Callus este autorul a numeroase lucrări şi capitole referitoare la poststructuralism şi deconstrucţie, ficţiunea contemporană şi postumanism. Proiectul său de cercetare actual conţine aspecte ale postumanismului, ficţiunea lui Annie Proulx şi caietele de anagrame ale lui Ferdinand de Saussure.
Wendy Hui Kyong Chun (n. 1969) este teoreticiană a noilor media digitale, cercetătoare la Simon Fraser University din Canada. A studiat simultan ingineria proiectării sistemelor de calcul și literatura engleză, aspect care și-a pus amprenta asupra operelor sale. Conduce Digital Democracies Group din cadrul Universității Simon Fraser, care își propune să combată algoritmii discriminatori și așa numitele echo chambers din spațiul online prin crearea unor paradigme alternative. A scris Control and Freedom: Power and Paranoia in the Age of Fiber Optics (2006), Programmed Visions: Software and Memory (2011), Updating to Remain the Same: Habitual New Media (2016) și Pattern Discrimination (cu Clemens Apprich, Florian Cramer și Hito Steyerl).
Lorraine Daston este istoric al științei, în special în ceea ce privește istoria științifică și intelectuală din modernitatea modernă timpurie, directoarea emerită a Institutului pentru istoria științei Max Planck din Berlin și profesoară la Universitatea din Chicago. A scris, printre altele, Classical Probability in the Enlightenment (1988), Wonders and the Order of Nature, 1150-1750 împreună cu Katharine Park, 1998), Biographies of Scientific Objects (coeditoare, 2000), Eine kurze Geschichte der wissenschaftlichen Aufmerksamkeit (2001), Wunder, Beweise und Tatsachen: zur Geschichte der Rationalität (2001), The Moral Authority of Nature (coeditoare, 2003), Objectivity (împreună cu Peter Galison, 2007), Histories of scientific observation (împreună cu Elizabeth Lunbeck, 2011) și Against Nature (2019).
Rosalyn Diprose este profesoară emerită de filosofie la University of New South Wales. Este cunoscută pentru activitatea ei interdisciplinară în (bio)etică, filosofie politică și feminism. A publicat Corporeal Generosity: On Giving with Nietzsche, Marleau-Ponty & Levinas, The Bodies of Women: Ethics, Embodiment and Sexual Difference și a editat volumul Merleau-Ponty: Key Concepts, alături de Jack Reynolds.
Terry Eagleton este probabil cel mai important teoretician și critic literar din istoria Marii Britanii, șeful Catedrei de Literatură de la Universitatea Lancaster și important critic al postmodernismului. A publicat peste 40 de cărți, printre care Teoria literaturii. O introducere, The New Left Church, Myths of Power: A Marxist Study of the Brontës, Criticism & Ideology, Marxism and Literary Criticism, Walter Benjamin, or Towards a Revolutionary Criticism, The Ideology of the Aesthetic, Ideology: An Introduction, The Illusions of Postmodernism, The Idea of Culture, After Theory, The Meaning of Life, On Evil, Why Marx Was Right, Culture and the Death of God și Hope without Optimism.
Joanne Faulkner este filosoafă și profesoară de studii de gen la University of New South Wales, Sydney. Este specialistă în ontologia copilăriei, filosofia lui Nietzsche și etica inocenței. A fost președintele Societății Australasiatice de Filosofie Continentală, iar acum este vicepreședinte. A scris, printre altele, Young and Free: [Post]Colonial Ontologies of Childhood, Memory, and History in Australia (2016), Critical Childhood Studies and the Practice of Interdisciplinarity (împreună cu M. Zolkos, 2015), The Importance of Being Innocent: Why We Worry About Children (2011) și Dead Letters to Nietzsche, or the Necromantic Art of Reading Philosophy (2010).
Francesca Ferrando este filosoafă, scriitoare, profesoară, conferențiară, organizatoare comunitară. Predă filosofia la New York University și este cercetătoare la University of Reading. Este autoarea mai multor studii, traduse în numeroase limbi, cea mai recentă carte a ei fiind Philosophical Posthumanism, Bloomsbury, 2019. Este fondatoarea Global Posthuman Network.
Sarah Franklin este antropologă, dar preocupată de feminism, studiile de gen, studiile culturale și studiile despre reproducerea asistată. În 2001 contribuit la crearea unei noi discipline, antropologia științei, fiind prima persoană care o va preda în Marea Britanie. Din 2004 este profesoară de Studii sociale ale bio-medicinei la London School of Economics. Din 2011 este și profesoară de sociologie la University of Cambridge. Principalele volume publicate sunt: Biological Relatives: IVF, stem cells and the future of kinship, Dolly Mixtures: the remaking of genealogy, Born and Made: an ethnography of preimplantation genetic diagnosis (cu Celia Roberts), Global Nature, Global Culture (cu Celia Lury și Jackie Stacey), Embodied Progress: a cultural account of assisted conception, Off-Centre: feminism and cultural studies (cu Celia Lury și Jackie Stacey).
Faye Ginsburg este David B. Kriser Professor de Antropologie la Universitatea New York. Este fondatoarea Centrului de Media, Cultură și Istorie de la această universitate, pe care îl conduce și în prezent. Este codirectoarea Centrului pentru Religie și Media și a Consiliului pentru Studierea Dizabilităților de la NYU. A scris și coeditat mai multe volume, printre care Contested Lives: The Abortion Debate in An American Community, Uncertain Terms: Negotiating Gender in American Culture, Conceiving the New World Order: The Global Politics of Reproduction, 9/11 and After, A Virtual Case Book, Media Worlds: Anthropology on New Terrain. În prezent, lucrează alături de Rayna Rapp la Disability, Personhood and the New Normal in 21st Century America.
Elizabeth Grosz este profesoară la Duke University, unde predă studii de gen. A scris și coordonat numeroase volume, printre care: Volatile Bodies. Toward a Corporeal Feminism, Indiana University Press, 1994, pentru care a câștigat NSW Gleebooks Prize; The Nick of Time: Politics, Evolution și Untimely and Time Travels: Feminism, Nature, Power, Duke University Press, 2004; The Incorporeal: Ontology, Ethics, and the Limits of Materialism, Columbia University Press, 2017; și, cea mai recentă, Chaos, Territory, Art: Deleuze and the Framing of the Earth, Columbia University Press, 2020.
Graham Harman este în prezent profesor distins de filosofie la Southern California Institute of Architecture din Los Angeles, după o activitate de șaisprezece ani la American University din Cairo. Influențat de Martin Heidegger și figură centrală a realismului speculativ contemporan, a pus bazele ontologiei orientate pe obiect (OOO). A scris numeroase studii de filosofie, printre care Tool-Being: Heidegger and the Metaphysics of Objects (2002), The Quadruple Object (2011) și Object-Oriented Ontology: A New Theory of Everything (2018), dar și articole și eseuri în diverse alte domenii, cum ar fi literatura, știința, artele vizuale și arhitectura.
Donna Haraway (n. 1944) este profesoară emerită de istoria conştiinţei şi studii feministe la University of California, Santa Cruz. A predat studii despre femei şi despre tehnoştiinţă la University of Hawaii şi Johns Hopkins University şi şi-a desfăşurat activitatea academică în domeniile teoriei feministe şi a filosofiei ştiinţei şi tehnologiei. În anul 2000 a primit cea mai înaltă distincţie a Society for Social Studies of Science (4S), premiul J. D. Bernal, pentru întreaga carieră în domeniu. A publicat Staying with the Trouble: Making Kin in the Chthulucene, 2016, Manifestly Haraway, 2016, When Species Meet, 2008, Crystals, Fabrics, and Fields: Metaphors that Shape Embryos (reeditare a lucrării apărute în 1976), The Haraway Reader, 2004, The Companion Species Manifesto: Dogs, People, and Significant Otherness, 2003, Modest_Witness@Second_Millennium.FemaleMan©_Meets_Oncomouse™, 1997, Simians, Cyborgs, and Women: The Reinvention of Nature, 1991 și Primate Visions: Gender, Race, and Nature in the World of Modern Science, 1989.
Gay Hawkins (n. 1954) este profesoară la Institute for Culture and Society de la University of Western Sydney. De formație sociolog, este interesată de relații dintre cultură și guvernare, de sociologia economică, de problema materialității deșeurilor, de etica și micropolitica vieții cotidiene. A scris, singură sau în colaborare, From Nimbin to Mardi Gras: constructing community arts (1993), The ethics of waste (2006), The SBS story: the challenge of cultural diversity (2008, cu I. Ang și L. Dabboussy), Accumulation: the material politics of plastic (2013, cu J. Gabrys, J și M. Michael) și Plastic water: the social and material life of bottled water (2015, cu G. Potter și K. Race). Cartea sa The ethics of waste a avut o influență importantă în dezvoltarea unui nou câmp de cercetare, discard studies [studii despre aruncarea gunoiului].
Stefan Herbrechter este profesor de teorie culturală la Coventry University, Marea Britanie. Este editorul seriei Critical Posthumanisms de la Rodopi (alături de Ivan Callus) şi activează în domenii precum literatura engleză şi comparată, teoria critică şi culturală, filosofia continentală, studii culturale şi media. A tradus în engleză teoreticieni şi filosofi francezi precum Derrida, Cixous sau Stiegler. A scris Posthumanism – A Critical Analysis, London, Bloomsbury, 2013, CyBorges: Memories of the Posthuman in the Work of Jorge Luis Borges (cu Ivan Callus), Bucknell University Press, 2009, The Matrix in Theory (cu Myriam Diocaretz), Amsterdam & Atlanta, Rodopi, 2006, Returning (to) Communities (cu Michael Higgins), Rodopi, 2006, Metaphors of Economy (cu Nicole Bracker), Rodopi, 2005, Post Theory, Culture Criticism (cu Ivan Callus), Rodopi, 2004, Discipline and Practice (cu Ivan Callus), Bucknell University Press, 2004, Cultural Studies: Interdisciplinarity and Translation, Amsterdam & Atlanta, Rodopi, 2002 şi Lawrence Durrell, Postmodernism and the Ethics of Alterity, Amsterdam & Atlanta, Rodopi, 1998.
Ian Hodder este arheolog și membru al Academiei Britanice. În perioada 1977-1999 a predat arheologie la University of Cambridge, după care a emigrat în Statele Unite, fiind de atunci profesor de antropologie la Stanford University. Este cunoscut ca pionier al postprocesualismului, care abordează pentru prima oară subiectivitatea interpretării în cercetarea arheologică. A scris numeroase studii despre teorie și metodă în arheologie, printre care The Archaeological Process (1999) și Entangled: An Archaeology of the Relationhips between Humans and Things (2012) și Where Are We Heading?: The Evolution of Humans and Things (2018). Conduce, din 1993, proiectul de cercetare de la situl Çatalhöyük, care își propune, pe lângă descoperirea și conservarea culturii neolitice din zona centrală a Turciei de astăzi, dezvoltarea unor metode reflexive în arheologie.
Bonnie Honig este profesoară de cultură modernă şi media şi ştiinţe politice la Brown University şi membră a American Political Science Association. A predat ştiinţe politice la Northwestern University şi a fost profesoară-cercetătoare la American Bar Foundation. Printre principalele domenii de cercetare se numără teoria politică, teoria feministă, studiile culturale şi studiile de gen, politicile filmului şi politicile literaturii. A scris Antigone, Interrupted, Cambridge & New York, Cambridge University Press, 2013, Emergency Politics: Paradox, Law, Democracy, Princeton, Princeton University Press, 2009, Democracy and the Foreigner, Princeton, Princeton University Press, 2001 şi Political Theory and the Displacement of Politics, Ithaca, Cornell University Press, 1993. A editat volumele The Oxford Handbook of Political Theory (cu John S. Dryzek şi Anne Phillips), New York, Oxford University Press, 2006, Skepticism, Individuality and Freedom: The Reluctant Liberalism of Richard Flathman (cu David R. Mapel), Minneapolis, University of Minnesota Press, 2002 şi Feminist Interpretations of Hannah Arendt, University Park, Penn State University Press, 1995.
Fredric Jameson este critic și teoretician marxist, unul dintre cei mai importanți cercetători ai postmodernismului, Knut Schmidt-Nielsen Professor de Literatură Comparată și Studii Romanice (Franceză) și directorul centrului de Teorie Critică de la Duke University. A scris, printre altele, Sartre: The Origins of a Style, The Prison-House of Language: A Critical Account of Structuralism and Russian Formalism, The Political Unconscious: Narrative as a Socially Symbolic Act, The Ideologies of Theory. Essays 1971 – 1986, Postmodernism and Cultural Theories, Late Marxism: Adorno, or, The Persistence of the Dialectic, Postmodernism, or, the Cultural Logic of Late Capitalism, Brecht and Method, Archaeologies of the Future: The Desire Called Utopia and Other Science Fictions, The Antinomies of Realism și The Ancients and the Postmoderns: On the Historicity of Forms.
Richard Jenkins (n. 1952)este profesor de sociologie și antropologie la University of Sheffield, preocupat de adolescență, etnicitate, rasism, naționalism, activitățile economice informale și credințele moderne în supranatural. A scris, printre altele, Black Magic and Bogeymen: Fear, Rumour and Popular Belief in the North of Ireland 1972-74, 2014, Social Identity, 1996, Pierre Bourdieu, 1992, Racism and Recruitment: Managers, Organisations and Equal Opportunity in the Labour Market, 1986, Lads, Citizens and Ordinary Kids: Working-class Youth Life-Styles in Belfast, 1983, și Hightown Rules: Growing Up in a Belfast Housing Estate, 1982.
Linda Kalof este profesoară de sociologie și fondatoarea programului de licență „Studii despre animale” de la Michigan State University. Studiază reprezentările culturale ale oamenilor și ale celorlalte animale, precum și legăturile dintre cultură și natură. A publicat peste 35 de articole și nouă cărți, printre care A Cultural History of the Human Body in the Middle Ages (Berg, 2010), A Cultural History of the Human Body in the Renaissance (Berg, 2010), Introduction to Social Statistics (Wiley/Blackwell, 2009), Essentials of Social Research (McGraw-Hill, 2008), Looking at Animals in Human History (University of Chicago/Reaktion, 2007), A Cultural History of Animals in Antiquity (Berg 2007), The Animals Reader (Berg, 2007), The Earthscan Reader in Environmental Values (Earthscan 2005). Este editoarea colecției „The Animal Turn” de la Michigan State University Press.
Sarah Kember este directoarea editurii Goldsmiths Press, iar cercetarea ei este orientată în special spre domeniului editorial, media digitală, smart media și studiile feministe ale științei și tehnologiei. A investigat posibilitățile vieții după apariția noilor media și s-a angajat în dezbateri privind viața artificială și alte aspecte ale intersectării biologiei cu informatica. Studiază, de asemenea, tehnologiile imagistice, relația dintre fotografie și digital, dar și, în calitate de scriitoare și profesoară universitară, „fuziunea” dintre știință și ficțiunea literară. A scris, printre altele, Furious: Technological Feminism and Digital Futures, Londra, Pluto Press, 2019 (cu Caroline Bassett și Kate O’Riordan); iMedia: The gendering of objects, environments and smart materials, Basingstoke, Palgrave Macmillan, 2016; Life after New Media: Mediation as a Vital Process, Cambridge, MIT Press, 2012 (cu Joanna Zylinska); The Optical Effects of Lightning, Newcastle upon Tyne, Wild Wolf Publishing, 2011; Cyberfeminism and Artificial Life, Routledge, 2013 și Virtual Anxiety. Photography, New Technologies and Subjectivity, Manchester & New York, Manchester University Press, 2003.
David Kennedy este profesor la Montclair State University, New Jersey, specialist în filosofia educației, istoria și filosofia copilăriei, filosofie pentru copii și studii culturale. A scris, printre altele, Philosophy for Children in Transition: Problems and Prospects (2011), Philosophical Dialogue with Children: Essays on Theory and Practice (2011), Changing Conceptions of the Child from the Renaissance to Post-Modernity: A Philosophy of Childhood (2006) și a coordonat, alături de N. Vansieleghem, numărul special despre filosofia pentru copii din Journal of Philosophy of Education, mai 2011.
James R. Kincaid este profesor de literatură engleză la University of Southern California, specializat în literatura victoriană, despre care a scris în prima parte a carierei sale: Dickens and the Rhetoric of Laughter (1972), Tennyson’s Major Poems (1975), Novels of Anthony Trollope (1977), Annoying the Victorians (1994). Ulterior a devenit interesat de studiile culturale, în special de istoria practicilor de erotizare a copiilor, despre care a scris în Child-Loving: The Erotic Child and Victorian Culture (1992) și Erotic Innocence: The Culture of Child Molesting (1998).
María Lugones (1944-2020) a fost o teoreticiană feministă, activistă, profesoară de Literatură Comparată și de Studii de Gen la Binghamton University. De origine argentiniană, identificându-se ca femeie de culoare în SUA, Maria Lugones reprezintă una dintre cele mai importante voci ale feminismului decolonial, propunând o recitire a conceptelor de rasă, gen, sex din perspectiva relației inseparabile dintre modernitate și colonialitate, și încercând, prin practica și scrierile sale, să șteargă diferența dintre teorie și practică. A scris numeroase articole, unele dintre cele mai importante fiind reunite în volumul Pilgrimages/Peregrinajes: Theorizing Coalition Against Multiple Oppressions (2003). În 2007, în Hypathia, publică Heterosexualism and the Colonial/Modern Gender System, articol urmat, în 2010, de Towards a Decolonial Feminism.
Patricia MacCormack este profesoară de filosofie continentală la Anglia Ruskin University, Cambridge. Este interesată de sexualitate și teoria queer, feminism, etică, teoria postumanistă, studiile despre animale și filmul horror european. A scris, printre altele, The Ahuman Manifesto (2020), Posthuman Ethics: Embodiment and Cultural Theory (2012) și Cinesexuality (2008). În prezent lucrează la un studiu de impact despre incluziune în domeniul sănătății mintale și al justiției penale, în special în legătură cu problemele diferenței sexuale și ale drepturilor trans.
Karin Murris este profesoară de pedagogie și filosofie la University of Cape Town, iar în prezent lucrează la un proiect despre decolonizarea discursurilor despre copilăria timpurie (www.decolonizingchildhood.org). Este interesată de pedagogie și filosofie, literatura pentru copii și postumanismul critic. A scris The Posthuman Child: Educational Transformation through Philosophy with Picturebooks, Routledge, 2016 și Picturebooks, Pedagogy and Philosophy (împreună cu John Haynes), Routledge, 2012.
Aron Nor este autodidact în toate lucrurile, învață să trăiască cu non-umanii, mai ales pisicile și păianjenii din colțurile camerelor; contestă supremația Omului cu încăpățânare, ia ontologia în serios, și adresează întrebări sociale, politice și filosofice într-un proiect multimedia numit just wondering…
Iskra Pavez Soto este doctor în sociologie, membră fondatoare a Grupo de Sociología de la Infancia y la Adolescencia de España și directoare a Centrului de Asistență Socială de la Universidad Alberto Hurtado din Santiago de Chile. Este interesată în special de relația dintre copilărie și violență. A scris La niña liberada. Violencia sexual y poder (2015) și La niñez migrante en Chile. Rupturas generacionales y de género (2013).
Helena Pedersen este profesoară la catedra de studii despre copii şi tineret la Stockholms Universitet, profesoară de studii critice despre animale la Lunds Universitet şi cercetătoare la Facultatea de Educaţie şi Societate din cadrul Malmö Högskola. Printre principalele domenii de cercetare se numără studiile critice despre animale, teoria critică, filosofia educaţiei şi postumanismul. A scris Animals in Schools: Processes and Strategies in Human Animal Education, Purdue University Press, 2010, care a primit premiul Critical Animal Studies Book of the Year în 2010, şi a publicat articole în Studies in Philosophy and Education, Culture, Theory and Critique, Policy Futures in Education, Canadian Journal of Environmental Education şi Culture and Organization. Este coeditoare a seriei Critical Animal Studies de la Rodopi şi membră a comitetului de redacţie al revistei Other Education: The Journal of Educational Alternatives.
Robert Pepperell este artist şi directorul departamentului de Arte Frumoase de la Cardiff School of Art & Design, acolo unde conduce şi FovoLab (www.fovography.com). Și-a expus operele la Ars Electronica, Barbican Gallery, Glasgow Gallery of Modern Art, ICA și Millennium Dome. A scris The Posthuman Condition (1995) și The Postdigital Membrane (cu Michael Punt, 2000).
Bogdan Popa este cercetător și teoretician. Următoarea lui carte, De-centering queer studies, urmează să apară la Manchester University Press în toamna anului 2021.
Rayna Rapp este profesoară de antropologie la University din Michigan. A primit mai multe premii importante pentru activitatea ei, printre care Basker Book Prize și Staley Prize, School of American Research (pentru Testing Women, Testing the Fetus: the Social Impact of Amniocentesis in America). A scris mai multe articole de referință pentru domeniile antropologiei și biotehnologiei, singură sau în colaborare, printre care „Entangled Ethnography: Imagining a Future for Young Adults with Learning Disabilities”, „Reverberations: Disability and the Kinship Imaginary” și „Disability Worlds” (cu Faye Ginsburg), „A Child Surrounds This Brain: the Future of Neurological Difference According to Scientists, Parents, and Diagnosed Young Adults” și „Cell Life and Death, Child Life and Death: Genomic Horizons, Genetic Disease, Family Stories”.
Jacqueline Rose este profesor de științe umaniste și codirector al Birkbeck Institute for the Humanities. Este cunoscută pentru contribuțiile ei în feminism, psihanaliză și ideologia conflictului israeliano-palestinian. A scris, printre altele, Sexuality in the Field of Vision (1986), The Haunting of Sylvia Plath (1991), States of Fantasy (1996), The Question of Zion (2005), The Last Resistance (2007), Proust Among the Nations – from Dreyfus to the Middle East (2012) și romanul Albertine (2001), o rescriere feministă a romanului În căutarea timpului pierdut. În 2011, a apărut, la Duke University Press, The Jacqueline Rose Reader (eds. Justin Clemens, Ben Naparstek).
Diego Rossello este profesor de teorie politică la Pontificia Universidad Católica de Chile. A predat la Universidad de Buenos Aires şi la Northwestern University şi a susţinut conferinţe la Santiago, Londra, Portland, Washington, D. C., şi Frankfurt. Este interesat de teoria critică, deconstructivism, ştiinţe politice, filosofia politică şi studiile despre animale. Între articolele sale se află „Hobbes y el hombre lobo: devenir animal en (y ante) la soberanía”, în Maximiliano Figueroa (ed.), Poder y ciudadanía. Estudios sobre Hobbes, Foucault, Habermas y Arendt, Santiago, RIL, 2014, pp. 1133 şi „La wertud maquiaveliana: El príncipe como centauro”, în Diego Sazo (ed.), La revolución de Maquiavelo: El príncipe 500 años después, Santiago, RIL, 2013, pp. 269-286.
Michel Serres (n. 1930, Agen, Lot-et-Garonne – m. 2019, Vincennes, Val-de-Marne) a fost filosof și teoretician, interesat în principală de știință și comunicare, profesor la Paris 1 Panthéon-Sorbonne și la Stanford. A scris, printre altele, Hermes (5 vol., 1969, 1972, 1974, 1977, 1980), La Naissance de la physique dans le texte de Lucrèce (1977), Le Parasite (1980), Le Contrat naturel (1990), L’Hermaphrodite (1987), Éclaircissements (interviuri cu Bruno Latour, 1992) și Temps des crises (2009).
Massimiliano Simons (n. 1992, Leuven) este doctorand la Institutul de Filosofie, KU Leuven, unde lucrează la o teză cu titlul „Nature in the Labs: a Philosophical Analysis of the Constructivist Claims about the New Life Science”. Este interesat de sociologia, istoria și filosofia științei, mai precis de înțelegerea practicilor științifice ca fenomene culturale.
James Stanescu este profesor asistent la departamentul de studiile comunicării de la Mercer University, S.U.A. Este interesat de filosofia critică şi studiile despre animale. A scris mai multe articole, printre care „Beyond Biopolitics: Animal Studies, Factory Farms, and the Advent of Deading Life” și „Towards a Dark Animal Studies: On Vegetarian Vampires, Beautiful Souls, and Becoming-Vegan” şi a coeditat volumul The Ethics and Rhetoric of Invasion Ecology (2018).
Helen Steward (n. 1965) este filosoafă și profesoară de filosofia minții la University of Leeds și este interesată de acțiune, voință, metafizică, ontologie și agentivitate, precum și de relația dintre om și animal, iar mai recent, de filosofia percepției. De asemenea, este editoare-colaborator la Philosophical Explorations. A scris numeroase articole și două volume: Agency and Action, 2004, și The Ontology of Mind: Events, Processes and States, 1997.
McKenzie Wark (n. 1961) este profesoară de studii culturale și media la The New School for Social Research. Influențată de Internaționala Situaționistă, teoria critică și media, dar și de postumanism și teoriile despre Antropocen, a scris, printre altele, Intelecte generale: douazeci si unu de ganditori pentru secolul douazeci si unu, Tracus Arte, 2018, Dispositions, 2002, Celebrities, Culture and Cyberspace, 1999, The Virtual Republic: Australia’s Culture Wars of the 1990s, 1997, Virtual Geography: Living With Global Media Events, 1994, dar cele mai cunoscute lucrări ale sale rămân cele recente: Molecular Red: Theory for the Anthropocene, 2015, Telesthesia: Communication, Culture and Class, 2012, GAM3R 7H30RY, 2006, și A Hacker Manifesto, 2004.
Cary Wolfe este profesor de literatură engleză şi director al Center of Critical and Cultural Theory la Rice University. A predat la Indiana University şi University of Albany. Printre principalele domenii de cercetare se numără postumanismul, studiile despre animale, teoria sistemelor, pragmatismul, biopolitica, biofilosofia şi cultura şi literatura americane. A publicat volumele Before the Law: Humans and Other Animals in a Biopolitical Frame, Chicago, University of Chicago Press, 2012, What is Posthumanism?, Minneapolis, University of Minnesota Press, 2010, Philosophy and Animal Life (împreună cu filosofii Cora Diamond, Ian Hacking, Stanley Cavell, şi John McDowell), Columbia University Press, 2008, Animal Rites: American Culture, The Discourse of Species, and Posthumanist Theory, Chicago, University of Chicago Press, 2003 şi a editat The Other Emerson (cu Branka Arsić), New York, Fordham University Press, 2010, seria Posthumanities, Minneapolis, University of Minnesota Press, 2007 şi Zoontologies: The Question of the Animal, Minneapolis, University of Minnesota Press, 2003.
Ewa Płonowska Ziarek este Julian Park Professor de Literatură Comparată. Predă teorie feministă, etică și teorie critică. A scris The Rhetoric of Failure: Deconstruction of Skepticism, Reinvention of Modernism, An Ethics of Dissensus: Feminism, Postmodernity, and the Politics of Radical Democracy, Revolt, Affect, Collectivity: The Unstable Boundaries of Kristeva’s Polis (cu Tina Chanter) și a editat Gombrowicz’s Grimaces: Modernism, Gender, Nationality. De asemenea, a publicat numeroase articole despre Kristeva, Irigaray, Derrida, Foucault, Levinas și Fanon.