posthum nr. 1

Post/h/um nr. 1

Pentru noi, teoria este acest timp de neînlocuit care cere să fie spațiu public, pe care literatura l-a făcut posibil atunci când a avut îndrăzneala (ficțională) de a se opune filosofiei, și care acum umblă prin lume și o bântuie. O bântuie chiar și pe cea care i-a fost precedent și motivație și va continua să o facă și atunci când literatura, pentru că despre ea este vorba, în înțelesul pe care i-l acordăm noi în (post)modernitate, ca domeniu autonom și autoreglementat al cunoașterii (deci nu narațiunile sau poveștile ca atare, fără de care ne este greu să credem că omul poate supraviețui), literatura ca beletristică, așadar, va înceta să existe altfel decât ca absență. În acel moment, care pe unii îi înfricoșează teribil, iar pe alții îi bucură profund, teoria va fi cea care va oferi motivarea acestei absențe, în triplul sens pe care îl poate avea orice motivare: de identificare și explicare a motivelor, de justificare morală a acestei absențe și de scuze oferite, dacă nu umanității, atunci măcar fidelilor, ca într-un bilet scris de părinți (sau de medic) pentru motivarea absențelor.

Aflată sub privirea teoriei, literatura devine propria origine, adică o lume, și i se poate întâmpla orice. Ea este ca omul aflat sub privirea-animal despre care vorbește Derrida, un copil pregătit pentru Apocalipsă. Este „(în urma) Apocalipsa însăși, adică evenimentul ultim și prim al sfârșitului, dezvăluirea și verdictul”. Literatura, ca artă studiată instituțional, rămâne pentru teorie o invitație, ca pentru acei reprezentanți ai avangardei istorice pe care nouă ne place să-i considerăm predecesorii marii teorii din a doua jumătate a secolului XX și începutul secolului XXI.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>