Autori

Neil Badmington este profesor de literatură engleză şi teorie critică şi culturală la Cardiff University. Este interesat de literatura contemporană, cinematografie (în special Alfred Hitchcock), postumanism, teoria critică şi culturală poststructuralistă (mai ales Barthes şi Derrida) şi de cultura postmodernă. A scris Hitchcock’s Magic, Cardiff, University of Wales Press, 2011 şi Alien Chic: Posthumanism and the Other Within, London & New York, Routledge, 2004. Este editorul, printre altele, al volumelor: Alfred Hitchcock, 4 vol., London & New York, Routledge, 2014, Roland Barthes: Critical Evaluations in Cultural Theory, 4 vol., London & New York, Routledge, 2010, The Routledge Critical and Cultural Theory Reader (cu Julia Thomas), London & New York, Routledge, 2008, Derridanimals, număr special din The Oxford Literary Review, nr. 29, 2007, Posthuman Conditions, număr special dublu din Subject Matters, nr. 3.2/4.1, 2007 şi Posthumanism, Basingstoke & New York, Palgrave, 2000. În 2015 urmează să lanseze un jurnal open-acces de studii în limba engleză despre opera lui Roland Barthes (http://barthesstudies.blogspot.co.uk).

Bonnie Honig este profesor de cultură modernă şi media şi ştiinţe politice la Brown University şi membru al American Political Science Association. A predat ştiinţe politice la Northwestern University şi a fost profesor cercetător la American Bar Foundation. Printre principalele domenii de cercetare se numără teoria politică, teoria feministă, studiile culturale şi studiile de gen, politicile filmului şi politicile literaturii. A scris Antigone, Interrupted, Cambridge & New York, Cambridge University Press, 2013, Emergency Politics: Paradox, Law, Democracy, Princeton, Princeton University Press, 2009, Democracy and the Foreigner, Princeton, Princeton University Press, 2001 şi Political Theory and the Displacement of Politics, Ithaca, Cornell University Press, 1993. A editat volumele The Oxford Handbook of Political Theory (cu John S. Dryzek şi Anne Phillips), New York, Oxford University Press, 2006, Skepticism, Individuality and Freedom: The Reluctant Liberalism of Richard Flathman (cu David R. Mapel), Minneapolis, University of Minnesota Press, 2002 şi Feminist Interpretations of Hannah Arendt, University Park, Penn State University Press, 1995.

Cary Wolfe este profesor de literatură engleză şi director al Center of Critical and Cultural Theory la Rice University. A predat la Indiana University şi University of Albany. Printre principalele domenii de cercetare se numără postumanismul, studiile despre animale, teoria sistemelor, pragmatismul, biopolitica, biofilosofia şi cultura şi literatura americane. A publicat volumele Before the Law: Humans and Other Animals in a Biopolitical Frame, Chicago, University of Chicago Press, 2012, What is Posthumanism?, Minneapolis, University of Minnesota Press, 2010, Philosophy and Animal Life (împreună cu filosofii Cora Diamond, Ian Hacking, Stanley Cavell, şi John McDowell), Columbia University Press, 2008, Animal Rites: American Culture, The Discourse of Species, and Posthumanist Theory, Chicago, University of Chicago Press, 2003 şi a editat The Other Emerson (cu Branka Arsić), New York, Fordham University Press, 2010, seria Posthumanities, Minneapolis, University of Minnesota Press, 2007 şi Zoontologies: The Question of the Animal, Minneapolis, University of Minnesota Press, 2003.

Donna Haraway (n. 1944) este profesor emerit de istoria conştiinţei şi studii feministe la University of California, Santa Cruz. A predat studii despre femei şi despre tehnoştiinţă la University of Hawaii şi Johns Hopkins University şi şi-a desfăşurat activitatea academică în domeniile teoriei feministe şi filosofiei ştiinţei şi tehnologiei. În anul 2000 a primit cea mai înaltă distincţie a Society for Social Studies of Science (4S), premiul J. D. Bernal, pentru întreaga carieră în domeniu. A publicat Staying with the Trouble: Making Kin in the Chthulucene, 2016, Manifestly Haraway, 2016, When Species Meet, 2008, Crystals, Fabrics, and Fields: Metaphors that Shape Embryos (reeditare a lucrării apărute în 1976), The Haraway Reader, 2004, The Companion Species Manifesto: Dogs, People, and Significant Otherness, 2003, Modest_Witness@Second_Millennium.FemaleMan©_Meets_Oncomouse™, 1997, Simians, Cyborgs, and Women: The Reinvention of Nature, 1991 și Primate Visions: Gender, Race, and Nature in the World of Modern Science, 1989.

 

Diego Rossello este profesor de teorie politică la Pontificia Universidad Católica de Chile. A predat la Universidad de Buenos Aires şi la Northwestern University şi a susţinut conferinţe la Santiago, Londra, Portland, Washington, D. C., şi Frankfurt. Este interesat de teoria critică, deconstructivism, ştiinţe politice, filosofia politică şi studiile despre animale. Între articolele sale se află „Hobbes y el hombre lobo: devenir animal en (y ante) la soberanía”, în Maximiliano Figueroa (ed.), Poder y ciudadanía. Estudios sobre Hobbes, Foucault, Habermas y Arendt, Santiago, RIL, 2014, pp. 11-33 şi „La wertud maquiaveliana: El príncipe como centauro”, în Diego Sazo (ed.), La revolución de Maquiavelo: El príncipe 500 años después, Santiago, RIL, 2013, pp. 269-286.

Helena Pedersen este profesor la catedra de studii despre copii şi tineret la Stockholms universitet, profesor de studii critice despre animale la Lunds universitet şi cercetător la Facultatea de Educaţie şi Societate din cadrul Malmö högskola. Printre principalele domenii de cercetare se numără studiile critice despre animale, teoria critică, filosofia educaţiei şi postumanismul. A scris Animals in Schools: Processes and Strategies in Human-Animal Education, Purdue University Press, 2010, care a primit premiul Critical Animal Studies Book of the Year în 2010, şi a publicat articole în Studies in Philosophy and Education, Culture, Theory and Critique, Policy Futures in Education, Canadian Journal of Environmental Education şi Culture and Organization. Este co-editor al seriei Critical Animal Studies de la Rodopi şi membru al comitetului de redacţie al revistei Other Education: The Journal of Educational Alternatives.

Stefan Herbrechter este profesor de teorie culturală la Coventry University, Marea Britanie. Este editorul seriei Critical Posthumanisms de la Rodopi (alături de Ivan Callus) şi activează în domenii precum literatura engleză şi comparată, teoria critică şi culturală, filosofia continentală, studii culturale şi media. A tradus în engleză teoreticieni şi filosofi francezi precum Derrida, Cixous sau Stiegler. A scris Posthumanism – A Critical Analysis, London, Bloomsbury, 2013, Cy-Borges: Memories of the Posthuman in the Work of Jorge Luis Borges (cu Ivan Callus), Bucknell University Press, 2009, The Matrix in Theory (cu Myriam Diocaretz), Amsterdam & Atlanta, Rodopi, 2006, Returning (to) Communities (cu Michael Higgins), Rodopi, 2006, Metaphors of Economy (cu Nicole Bracker), Rodopi, 2005,Post-Theory, Culture Criticism (cu Ivan Callus), Rodopi, 2004, Discipline and Practice (cu Ivan Callus), Bucknell University Press, 2004, Cultural Studies: Interdisciplinarity and Translation, Amsterdam & Atlanta, Rodopi, 2002 şi Lawrence Durrell, Postmodernism and the Ethics of Alterity, Amsterdam & Atlanta, Rodopi, 1998.

Ivan Callus este profesor de teorie literară şi culturală la University of Malta, Department of English. De asemenea, este coordonatorul programului de master Modern and Contemporary Literature and Criticism şi co-titular al seminariilor de cercetare Literature and Comparison din cadrul Faculty of Arts. Domeniile sale de cercetare sunt ficţiunea contemporană, teoria literară (în particular, deconstrucţia şi poststructuralismul) şi post-teoria, postumanismul şi literatura comparată. Împreună cu Stefan Herbrechter, Ivan Callus este editorul seriei de monografii Critical Posthumanisms de la Rodopi. Cei doi au editat Discipline and Practice: The (Ir)resistibility of Theory (Bucknell University Press, 2004), Post-Theory/Culture/Criticism (Rodopi, 2004) şi Cy-Borges: Memories of Posthumanism in the Work of Jorge Luis Borges (Bucknell University Press, 2009). Ivan Callus este autorul a numeroase lucrări şi capitole referitoare la poststructuralism şi deconstrucţie, ficţiunea contemporană şi postumanism. Proiectul său de cercetare actual conţine aspecte ale postumanismului, ficţiunea lui Annie Proulx şi caietele de anagrame ale lui Ferdinand de Saussure.  

Joseph Auner este profesor de muzică şi muzicologie la Tufts University. Domeniile lui principale de cercetare sunt relația dintre muzică şi tehnologie, Schoenberg,muzica populară (sau de consum) şi muzica vieneză şi berlineză de la începutul secolului XX. A scris Music in the Twentieth and Twenty-First Centuries: Western Music in Context, New York, W. W. Norton, 2013, A Schoenberg Reader, New Haven & London, Yale University Press, 2011 şi a editat Postmodern Music/Postmodern Thought (alături de Judy Lochhead), New York & Abingdon, Routledge, 2013 şi The Cambridge Companion to Schoenberg (cu Jennifer Shaw), New York, Cambridge University Press, 2011.

Karen Barad este profesor de studii feministe, filosofie şi istoria conştiinței şi co-director al Science and Justice Training Program la University of California, Santa Cruz, cunoscută mai ales pentru teoria realismului agențial. Printre principalele domenii de cercetare se numără studiile feministe despre ştiință, materialismul, poststructuralismul, postumanismul, filosofia continentală a secolului XX, fizica, epistemologia, ontologia, etica, filosofia fizicii şi teoriile feministe, queer şi trans. Dintre scrierile sale: What is the Measure of Nothingness? Infinity, Virtuality, Justice / Was ist das Maß des Nichts? Unendlichkeit, Virtualität, Gerechtigkeit, ed. bilingvă, seria dOCUMENTA (13): 100 Notes – 100 Thoughts / 100 Notizen – 100 Gedanken, Ostfildern & Berlin, Hatje Cantz, 2012,Meeting the Universe Halfway: Quantum Physics and the Entanglement of Matter and Meaning, Durham, Duke University Press, 2007, „On Touching – The Inhuman That Therefore I Am”, în differences: A Journal of Feminist Cultural Studies, vol.23, nr. 3, pp. 206-223, 2012,„Queer Causation and the Ethics of Mattering”, în Noreen Giffney & Myra J. Hird (eds.), Queering the Non/Human, Aldershot& Burlington, Ashgate Press, 2008, „Agential Realism: Feminist Interventions in Understanding Scientific Practices”, în Mario Biagioli (ed.), The Science Studies Reader, New York, Routledge Press, 1998.

Walter Benjamin (1892 – 1940) este unul dintre cei mai importanți filosofi și teoreticieni ai secolului XX. A fost asociat cu Școala de la Frankfurt, dar gândirea lui combină elemente din idealismul și romantismul german, marxismul occidental și misticismul iudaic. A scris Lucrarea de artă în epoca reproductibilității sale tehnice, Despre violență, Originea dramei baroce germane, Strada cu sens unic, Iluminări, Parisul celui de-al Doilea Imperiu la Baudelaire, Copilărie berlineză la 1900 etc.

Judith Butler este filosof și teoretician preocupat de studiile de gen, studiile queer, dar și de critica literară. În prezent este Maxine Elliot Professor la Departamentul de Literatură Comparată și Programul de Teorie Critică de la Universitatea din California, Berkeley. Este membru al comitetului Jewish Voice for Peace și directoarea Committee for Academic Freedom and Professional Responsibilities. Din 2014 este Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor din Franța, iar din 2015 a devenit membru corespondent al Academiei Britanice. A scris, printre altele, Subjects of Desire: Hegelian Reflections in Twentieth-Century France, Gender Trouble: Feminism and the Subversion of Identity, Bodies That Matter: On the Discursive Limits of „Sex”, The Psychic Life of Power: Theories of Subjection, Antigone’s Claim: Kinship Between Life and Death, Precarious Life: Powers of Violence and Mourning; Undoing Gender, Frames of War: When Is Life Grievable?, Parting Ways: Jewishness and the Critique of Zionism, Senses of the Subject și Notes Toward a Performative Theory of Assembly.

Rosalyn Diprose este profesor emerit de filosofie la University of New South Wales. Este cunoscută pentru activitatea ei interdisciplinară în (bio)etică, filosofie politică și feminism. A publicat Corporeal Generosity: On Giving with Nietzsche, Marleau-Ponty & Levinas, The Bodies of Women: Ethics, Embodiment and Sexual Difference și a editat volumul Merleau-Ponty: Key Concepts, alături de Jack Reynolds.

Terry Eagleton este probabil cel mai important teoretician și critic literar din istoria Marii Britanii, șeful Catedrei de Literatură de la Universitatea Lancaster și important critic al postmodernismului. A publicat peste 40 de cărți, printre care Teoria literaturii. O introducere, The New Left Church, Myths of Power: A Marxist Study of the Brontës, Criticism & Ideology, Marxism and Literary Criticism, Walter Benjamin, or Towards a Revolutionary Criticism, The Ideology of the Aesthetic, Ideology: An Introduction, The Illusions of Postmodernism, The Idea of Culture, After Theory, The Meaning of Life, On Evil, Why Marx Was Right, Culture and the Death of God și Hope without Optimism.

Sarah Franklin este antropolog, dar preocupată de feminism, studiile de gen, studiile culturale și studiile despre reproducerea asistată. În 2001 contribuit la crearea unei noi discipline, antropologia științei, fiind prima persoană care o va preda în Marea Britanie. Din 2004 este profesor de Studii sociale ale bio-medicinei  la London School of Economics. Din 2011 este și profesoară de sociologie la University of Cambridge. Principalele volume publicate sunt: Biological Relatives: IVF, stem cells and the future of kinship, Dolly Mixtures: the remaking of genealogy, Born and Made: an ethnography of preimplantation genetic diagnosis (cu Celia Roberts), Global Nature, Global Culture (cu Celia Lury și Jackie Stacey), Embodied Progress: a cultural account of assisted conception, Off-Centre: feminism and cultural studies (cu Celia Lury și Jackie Stacey).

Faye Ginsburg este David B. Kriser Professor de Antropologie la Universitatea New York. Este fondatoarea Centrului de Media, Cultură și Istorie de la această universitate, pe care îl conduce și în prezent. Este codirectoarea Centrului pentru Religie și Media și a Consiliului pentru Studierea Dizabilităților de la NYU. A scris și coeditat mai multe volume, printre care Contested Lives: The Abortion Debate in An American Community, Uncertain Terms: Negotiating Gender in American Culture, Conceiving the New World Order: The Global Politics of Reproduction, 9/11 and After, A Virtual Case Book, Media Worlds: Anthropology on New Terrain. În prezent, lucrează alături de Rayna Rapp la Disability, Personhood and the New Normal in 21st Century America.

Fredric Jameson este critic și teoretician marxist, unul dintre cei mai importanți cercetători ai postmodernismului, Knut Schmidt-Nielsen Professor de Literatură Comparată și Studii Romanice (Franceză) și directorul centrului de Teorie Critică de la Duke University. A scris, printre altele, Sartre: The Origins of a Style, The Prison-House of Language: A Critical Account of Structuralism and Russian Formalism, The Political Unconscious: Narrative as a Socially Symbolic Act, The Ideologies of Theory. Essays 1971 – 1986, Postmodernism and Cultural Theories, Late Marxism: Adorno, or, The Persistence of the Dialectic, Postmodernism, or, the Cultural Logic of Late Capitalism, Brecht and Method, Archaeologies of the Future: The Desire Called Utopia and Other Science Fictions, The Antinomies of Realism și The Ancients and the Postmoderns: On the Historicity of Forms.

Rayna Rapp este profesoară de antropologie la University din Michigan. A primit mai multe premii importante pentru activitatea ei, printre care Basker Book Prize și Staley Prize, School of American Research (pentru Testing Women, Testing the Fetus: the Social Impact of Amniocentesis in America). A scris mai multe articole de referință pentru domeniile antropologiei și biotehnologiei, singură sau în colaborare, printre care „Entangled Ethnography: Imagining a Future for Young Adults with Learning Disabilities”, „Reverberations: Disability and the Kinship Imaginary” și „Disability Worlds” (cu Faye Ginsburg), „A Child Surrounds This Brain: the Future of Neurological Difference According to Scientists, Parents, and Diagnosed Young Adults” și „Cell Life and Death, Child Life and Death: Genomic Horizons, Genetic Disease, Family Stories”.

Ewa Płonowska Ziarek este Julian Park Professor de Literatură Comparată. Predă teorie feministă, etică și teorie critică. A scris The Rhetoric of Failure: Deconstruction of Skepticism, Reinvention of Modernism, An Ethics of Dissensus: Feminism, Postmodernity, and the Politics of Radical Democracy, Revolt, Affect, Collectivity: The Unstable Boundaries of Kristeva’s Polis (cu Tina Chanter) și a editat Gombrowicz’s Grimaces: Modernism, Gender, Nationality. De asemenea, a publicat numeroase articole despre Kristeva, Irigaray, Derrida, Foucault, Levinas și Fanon.

Pierre Bourdieu (1930 – 2002) a fost un sociolog, antropolog și teoretician francez preocupat în special de dinamica și reproducerea puterii în societate. A fost director al École pratique des hautes études la Collège de France și al revistei Actes de la recherche en sciences sociales, pe care a înfiinţat-o în 1975. A scris, printre altele, La domination masculine, 1998 (Dominaţia masculină, 2003), Méditations pascaliennes, 1997 (Meditaţii pascaliene, 2001), Raisons pratiques, 1994 (Raţiuni practice, 1999), Les règles de l’art, 1992 (Regulile artei, 1998), Langage et pouvoir symbolique, 1991 (Limbaj și putere simbolică, 2012), L’ontologie politique de Martin Heidegger, 1988, Homo academicus (1984), Le sens pratique, 1980 (Simţul practic, 2000), La Distinction și Critique sociale du jugement, 1979.

Richard Jenkins (n. 1952) este profesor de sociologie și antropologie la University of Sheffield, preocupat de adolescență, etnicitate, rasism, naționalism, activitățile economice informale și credințele moderne în supranatural. A scris, printre altele, Black Magic and Bogeymen: Fear, Rumour and Popular Belief in the North of Ireland 1972-74, 2014, Social Identity, 1996, Pierre Bourdieu, 1992, Racism and Recruitment: Managers, Organisations and Equal Opportunity in the Labour Market, 1986, Lads, Citizens and Ordinary Kids: Working-class Youth Life-Styles in Belfast, 1983, și Hightown Rules: Growing Up in a Belfast Housing Estate, 1982.

Margaret Archer (n. 1943) a fost, în cea mai mare parte a carierei sale, profesor de sociologie la University of Warwick. Astăzi predă la École Polytechnique Fédérale de Lausanne și este Președintele Academiei Papale de Științe Sociale. Este una dintre cele mai importante specialiste în tradiția realismului critic și prima președintă a Asociației Internaționale de Sociologie. Preocupată de rolul și problema agentivității și structurii, a scris, printre altele, The Reflexive Imperative, 2012, Making our Way Through the World, 2007, Structure, Agency and the Internal Conversation, 2003, Being Human: The Problem of Agency, 2000, Realist Social Theory: The Morphogenetic Approach, 1995, Culture and Agency: The Place of Culture in Social Theory, 1988, și Social Origins of Educational Systems, 1984.

McKenzie Wark (n. 1961) este profesor de studii culturale și media la The New School for Social Research. Influențat de Internaționala Situaționistă, teoria critică și media, dar și de postumanism și teoriile despre Antropocen, a scris, printre altele, Dispositions, 2002, Celebrities, Culture and Cyberspace, 1999, The Virtual Republic: Australia’s Culture Wars of the 1990s, 1997, Virtual Geography: Living With Global Media Events, 1994, dar cele mai cunoscute lucrări ale sale rămân cele recente: Molecular Red: Theory for the Anthropocene, 2015, Telesthesia: Communication, Culture and Class, 2012, GAM3R 7H30RY, 2006, și A Hacker Manifesto, 2004.

Helen Steward (n. 1965) este filosof și profesor de filosofia minții la University of Leeds și este interesată de acțiune, voință, metafizică, ontologie și agentivitate, precum și de relația dintre om și animal, iar mai recent, de filosofia percepției. De asemenea, este editor colaborator la Philosophical Explorations. A scris numeroase articole și două volume: Agency and Action, 2004, și The Ontology of Mind: Events, Processes and States, 1997.

Jurnal de studii (post)umaniste